Guan Yin: întruchiparea bunătății și compasiunii

Guan Yin: cea mai iubită divinitate din panteonul budist Mahayana

Guan Yin (chin. 观音， pinyin: guānyīn)  este prescurtarea de la 观世音（pinyin:guānshìyīn,）în traducere aproximativă “Cea care aude strigătele lumii” (观 – a observa, 世 – lume, 音– sunet/strigăt)și este considerată cea mai iubită  divinitate (bodhisattva) din panteonul Budismului Mahayana.  Numele este traducerea din sanscrită a lui Avalokiteśvara (अवलोकितेश्वर ;“ava”- prefix ce indica direcția descendentă  + “lok”-conjugare a verbului a observa + „eśvara” – lord, stăpân, conducător) având o multitudine de titulaturi în spațiul est și sud-est asiatic:  Kuan/Kwan Yin, Quan’Am (Vietnam), Kannon (Japonia) si Kanin (Bali), Lokesvarak (Cambogia), Chenrézik (Tibet). În limba engleză ea este cunoscută ca “Mercy Goddess”, în traducere “Zeița Milosteniei”.  

Vechi platou decorativ burmez | Avalokitesvare Bodhisattva | argint, cupru & alamă  Portofoliu ArtAntik Gallery

Guan Yin  este întruchiparea bunătății și compasiunii. Ca bodhisattva a compasiunii, ea aude strigătele de ajutor ale celor suferinzi de-a lungul secolelor. Prima oară este menționată în Sutra Lotusului (406 d.Hr.), una dintre cele mai influente scrieri sacre din Budismul Mahayana.

 

Inițial în stadiile incipiente ale budismului indian Avalokiteśvara era un bodhisattva (iluminat) ale cărui manifestări luau formă atât de bărbat cât și de femeie, practică ce s-a menținut și în interpretarea chinezească (Guan Yin), însă trebuie menționat că în majoritatea reprezentărilor din spațiul est asiatic apare cu preponderență forma feminină. Argumentarea acestui polimorfism este dată de ideea că pentru a salva ființele conștiente un bodhisattva poate lua orice formă umană sau animală necesară pentru a-și atinge scopul. Un alt element figurativ preluat de la Avalokiteśvara, prezent și în sculptura de față este privirea orientată în jos, semnificând atenția către lumea muritorilor.  

Imaginea zeiței reprezentată în majoritatea sculpturilor este varianta derivată din Legenda Prințesei Miaoshan (妙善), o poveste populară cu origini taoiste. Se povestește că a existat un rege nemilos care își dorea să-i aranjeze fiicei sale Miaoshan căsătoria cu un bărbat bogat dar arogant și superficial. Prințesa a fost de acord să se căsătorească doar în condițiile în care această căsnicie va alina chinurile mirilor când îmbătrânesc, durerea lor când se îmbolnăvesc și  suferința cauzată de moarte. Ea a adăugat apoi că dacă nu este posibilă o astfel de căsnicie, preferă să se dedice unei vieți religioase. Regele a întrebat-o cine ar putea să facă toate astea iar Miaoshan i-a răspuns că un tămăduitor, replică ce la înfuriat la culme pe tatăl ei. Acesta a pedepsit-o dându-i munci grele și reducându-i rația de mâncare și apă. Miaoshan l-a rugat totuși să o lase să intre într-o mânăstire, lucru ce i-a fost îngăduit doar că tatăl el le-a poruncit călugărilor să-i dea cele mai grele treburi. Astfel Miaoshan a ajuns să muncească zi și noapte, în timp ce alți călugări o ajutau. Fiind un om bun și plin de compasiune, prințesa a primit și sprijinul animalelor ce viețuiau în preajma mânăstirii. Văzând că metodele sale torționare nu au efect, regele decide incendierea templului dar Miaoshan stinge focul cu mâinile goale. Acest eveniment îl înspăimântă pe rege care își condamnă fiica la moarte. Însă nici acest demers nu poate fi dus la capăt deoarece toporul călăului se spulberă în momentul execuției. După ce  încearcă fără succes să o ucidă cu arcul, gâdele se năpustește disperat asupra prințesei ștrangulând-o. Eventual Miaoshan realizează că daca ea nu moare atunci tatăl ei va lua viața călăului, așa că decide să ia asupra ei păcatul crimei iertându-și astfel ucigașul. Odată ajunsă în iad, prințesa este cutremurată de suferințele celor pedepsiți și este cuprinsă de o imensă tristețe, moment în care își eliberează toată compasiunea și karma pozitivă acumulată de-a lungul a nenumărate vieți. Atunci iadul, invadat de bunătate și iubire, se transformă într-un paradis și multe suflete sunt mântuite instantaneu. De frică, Regele Iadului Yama (chin. 閻王, pinyin: Yánwáng), , o alungă din infern înapoi pe pământ de frică să nu-i distrugă împărăția.

În plus, multe reprezentări vizuale ale milostivei Guan Yin o înfățișează așezată într-o poziție meditativă pe o floare de lotus hiperbolizată – simbolul perfecțiunii spirituale, întruchiparea evoluției metafizice deoarece crește în ape noroioase (reprezentând lumea materială, impură) pentru a se înălța către soare înflorind în toată splendoarea (așa cum cei iluminați s-au ridicat deasupra tentațiilor fizice pentru a se împlini din punct de vedere spiritual). Legătura lui Guan Yin cu floarea de lotus este mult mai strânsă, existând o veche credință budistă conform căreia atunci când sufletele părăsesc această lume, Guan Yin le depune în inima unui lotus și le trimite spre Tărâmul Pur din vest , raiul Budismului Mahayana (chin. 淨土, pinyin: Jìngtǔ).

Este interesant de știut că în tradiția hindusă Avalokiteśvara are proprietăți demiurgice, fiind asociat cu Shiva (Śiva), unul dintre zeii principali în hinduism și divinitatea creatoare supremă în Șivaism. În registrul studiilor religioase comparate putem spune că Zeița Milei, Guan Yin, rezonează prin similitudine cu  Sfânta Maria din religia creștină și cu zeița tibetană Tara.