Vechile bronzuri africane sunt realizate in principal prin tehnica ” cerii pierdute ” ( eng. ” Lost wax ” , fr. „Cire perdue ” ) practicata de secole pe continentul african. Desi este dificil a se stabili modul in care aceasta metoda a fost dezvoltata sau introdusa in regiune, este clar faptul ca artizanii din Africa de Vest au folosit aceasta metoda de turnare cu cateva secole inainte ca primii exploratori portughezi sa ajunga pe coastele Africii, in anul 1814. Acest aspect a fost relevat abia in anul 1939, atunci cand un fermier nigerian din Igbo-Ukwu ( oras din regiunea Anambra, in sud-est Nigeriei ), sapand pentru a instala un rezervor de apa, a descoperit intamplator cateva artefacte realizate din bronz, datate ulterior ca fiind realizate in secolul al IX-lea. Cinci dintre aceste bronzuri se afla in colectia British Museum. In anul 1859, la cererea guvernului nigerian, arheologul Thurstan Shaw a realizat noi sapaturi arheologice in urma carora au fost descoperite alte doua situri, Igbo Richard si Igbo Jonah, continand ramasite ale acestei stravechi culturi africane.
Tehnica de turnare prin metoda cerii pierdute este complexa si deosebit de migaloasa, necesitand cunostinte vaste atat in prelucrarea ceramicii cat si in cea a metalelor, precum si o atentie deosebita ce trebuie acordata prelucrarii termice a acestor materiale. Schimbarea si controlarea temperaturii de ardere sunt aspecte deosebit de importante. Numai astfel, in timpul turnarii metalului topit, se poate preveni craparea modelajului de argila sau a detaliilor sculpturale realizate in ceara.
Procesul de manufacturare incepe prin modelarea in ceara de albine, material cu o temperatura de topire mai scazuta. Dupa ce obiectul a fost sculptat in ceara, se aplica succesiv straturi de argila si obiectul este lasat sa se usuce. Intregul ansamblu este incalzit pana ce ceara se topeste iar detaliile fine ale sculpturii raman impregnate in argila. In acest mulaj se toarna metalul lichid care apoi este lasat sa se raceasca si sa se intareasca. Mai tarziu, matrita de argila este sparta, dezvaluind obiectul metalic finit. Aceste caracteristici ale tehnicii de manufacturare releva faptul ca, fiecare obiect este unic, matrita fiind distrusa ca parte a procesului de turnare.
Sculptorii din Africa de Vest au elaborat o mare varietate de tehnici personale de turnare si asamblare a pieselor turnate prin tehnica cerii pierdute. Lucrarile mai complexe au fost produse prin asamblarea mai multor piese turnate in sectiuni ale caror matrite de lut erau unite cu ajutorul unor piroane de fier. Fierul avand o temperatura de topire mai ridicata decat cea a aliajului de baza ( alama sau bronz ), matritele de lut ramaneau unite pe tot parcursul procesului de ardere.
Termenul ” bronzuri africane ” este unul generic, articolele fiind realizate din aliaje al caror continut metalic nu poate fi precis determinat decat prin analiza chimica. Cele mai multe obiecte de arta africana ce se regasesc sub aceasta denumire sunt bronzurile Benin, care sunt realizate din aliaje metalice de cupru si zinc ( alama ) sau cupru si staniu ( cu sau fara adaos de aluminiu si plumb ). Deoarece continutul metalic nu poate fi determinat cu precizie, aspectul sculpturilor a determinat utilizarea generala a denumirii de ” bronzuri „.
Dat fiind faptul ca printre resursele naturale ale Nigeriei se afla cositorul ( staniu ) si cuprul, cele mai vechi piese au fost produse din bronzuri rezultate prin alierea acestor doua metale. Ulterior, dupa sosirea primilor exploratori portughezi ( 1814 ), sculpturile africane au fost realizate si din alte aliaje, continand cupru si zinc ( alama ).
Cele mai cunoscute antichitati africane realizate din bronz, sunt cele apartinand culturii Imperiului Benin ( 1180-1897 ), teritoriu situat in sudul Nigeriei.
Cu origini datand din secolul al XVIII-lea si semnalate inca din anii 1910 de catre exploratorii germani, relativ recent reintroduse in atentia colectionarilor sunt si spectaculoasele bronzuri realizate de triburile Tikar ( actualul teritoriu al statului Camerun ).
Autor : Neagu C. Andrei, manager ArtAntik.ro
surse documentare :
Consideratii bazate pe studiul comparativ ale pieselor aflate in colectia personala
Alice Apley – „African Lost-Wax Casting: Bronze, Copper, and Brass”. Publicat in Heilbrunn Timeline of Art History. 2000
Eyo, Ekpo si Frank Willett: ” Treasures of Ancient Nigeria” Catalogul expozitiei Knopf, New York 1980.