Nemurirea Egiptului Antic: curentul artistic Egyptian Revival

Nemurirea culturală sau Egyptian Revival

Egiptul antic reprezintă unul dintre cele mai interesante capitole ale istoriei universale, fapt care a determinat o fascinație milenară pentru această cultură pierdută și redescoperită. Primii europeni care și-au manifestat interesul față de estetica egipteană (și nu numai) au fost contemporanii lor greci. Încă din secolul VII î.Hr. existau legături comerciale și diplomatice între civilizația minoică din Creta și Egipt, iar bazinul Mării Mediterane a reprezentat un mediu propice de răspândire a obiectelor și ideilor artistice sau religioase. Un exemplu evident al influenței egiptene asupra artei elenistice sunt sculpturile kouros (greaca antică: κοῦρος, pl. kouroi), reprezentări de bărbați tineri nuzi din sec. VII–V î.Hr.  din care a evoluat impresionanta tradiție a sculpturilor grecești clasice.

Comparație între sculpturile egiptene (stânga) și kouros grecesc (dreapta)

Legătura dintre Grecia Antică și Egiptul Antic a devenit mult mai strânsă în momentul în care Alexandru Macedon a eliberat Egiptul de sub ocupația persană și a fost proclamat de către oracolul din Siwa drept fiu al zeului Amon, ceea ce i-a permis să devină faraonul regatului în anii 332–323 î.Hr. Aceasta a fost și perioada în care a fondat orașul Alexandria din Egipt unde a fost construită celebra bibliotecă și una dintre cele șapte minuni ale lumii – Farul din Alexandria.  După moartea lui Alexandru Macedon, generalul său Ptolemeu I Soter a preluat conducerea Egiptului, întemeind Dinastia Ptolemeică care a durat aproape trei secole între 305 – 30 î.Hr. și care s-a stins odată cu celebra regină Cleopatra.  Aceasta perioadă a fost caracterizată de un interesant fenomen de sincretism cultural și religios, un bun exemplu în acest sens fiind zeul Serapis care este rezultatul combinării mai multor divinități printre care: Zeus, Helios, Osiris și Apis.

Panoplie Egyptian Revival de perioadă Art Deco, Anglia, cca. 1925 – în oferta ArtAntik Gallery

A urmat apoi dominația romană (30 î.Hr. – 390 d.Hr. ) care s-a manifestat și prin preluarea de elemente estetice din cultura egipteană și adaptate lor la stilul roman. Din acest punct de vedere, romanii erau deja obișnuiți să se inspire din alte culturi și astfel, influențele egiptene au fost destul de evidente în spațiul italic.  Această situație a dus la primul fenomen de Egyptian Revival într-un context renascentist, atunci când artiștii italieni au început să folosească elemente specifice artei egiptene, urmare a descoperirii de vechi artefacte romane împreună cu antichitati egiptene autentice, fapt ce reflectă interesul romanilor pentru cultura egipteană.

Pafta din bronz Egyptian Revival, Franța, cca. 1900  – în oferta ArtAntik Gallery

În perioada modernă, evenimentul care a generat  o fascinație nemaiîntâlnită pentru misterioasa cultură a egiptenilor antici a fost  ocupația napoleoniană a Egiptului din 1798 (la acea vreme teritoriu otoman).  Pe lângă interesele mercantile și strategice, Napoleon a dorit aprofundarea cercetărilor științifice în regiune, motiv pentru care a inclus în forțele expediționare un contingent de 167 de cercetători și savanți. Aceștia au fondat Institut d’Égypte, un centru de cercetare ce includea laboratoare, biblioteci și tiparnițe[1] pentru documentarea noilor descoperiri din Egipt.  Peste 500 de oameni de știință, inclusiv biologi, arheologi, istorici și artiști au lucrat în cadrul acestui institut. Această preocupare sinceră pentru istorie și cultură este o dovadă clară a devoțiunii lui Napoleon față de principiile Iluminismului. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în lucrarea monumentală Description del’Egypt, compusă din 20 de volume publicate între 1809-1828. Pe parcursul acestor cercetări la luat naștere Egiptologia, ca disciplină științifică și sursă de inspiratie a mișcării artistice și arhitecturale Egyptian Revival.

Pont Napoleon, Lille, Franța, construit în 1809 în stilul Egyptian Revival pentru a glorifica victoriile lui Napoleon din Africa de Nord. Podul original a fost distrus în timpul bombardamentelor germane din al Doilea Război Mondial.

În 1801 francezii pierd războiul în fața ofensivei anglo-otomane, ceea ce a dus la confiscarea de către englezi a majorității artefactelor adunate de Institut d’Égypte, multe ajungând astfel să fie expuse în cadrul British Museum. Acest transfer forțat a dus la propagarea elementelor estetice egiptene în întregul spațiu de influență anglo-saxon, ceea ce a generat o adevărată modă de inspirație egipteană între anii 1820-1850[2]. În această perioadă s-au construit numeroase clădiri cu utilitate publică și edificii cu evidente influențe egiptene, atât în Europa cât și în America, Rusia, Africa de Sud, Australia și nu numai. Din punct de vedere arhitectural, stilul Egyptian Revival a încercat să recreeze aspectul templelor egiptene, în special prin folosirea coloanelor masive și a detaliilor care făceau referire la simboluri antice egiptene – phoenixul, sfinxul, vulturul sau discul solar. Trebuie menționat faptul că și înainte de campania lui Napoleon în Africa de Nord au existat diverse structuri în stil egiptean, cu precădere obeliscuri și piramide miniaturale folosite în decorurile peisagistice, însă acestea erau relativ puține, limitate la câteva grădini sau memoriale aristocratice. Cert este că vastul proiect de cercetare inițiat de către Napoleon și descoperirile făcute în Egipt la sfârșitul secolului XVIII, au sporit fascinația față de cultura egipteană antică.

Obeliscul Monumentului Washington, unul dintre cele mai cunoscute edificii Egyptian Revival din America, 1848-1885.

Obeliscul Luxor din Place de la Concorde, Paris, cu o vechime de peste 3000 de ani și inițial era plasat la intrarea templului Luxor din Egipt. În 1833 a fost demontat și adus în Franța.

 Pyramide du Louvre, unul dintre cele mai cunoscute exemple recente de arhitectură Egyptian Revival, Paris, 1989.

Aceasta este cea mai prolifică perioadă Egyptian Revival din care provin majoritatea pieselor, cu preponderență mobilier, sculpturi din bronz, obiecte ceramice, obiecte art de la table, ceasuri de masă, bijuterii din aur și argint etc. Chiar dacă în unele cazuri stilul a devenit mai abstract și mai eclectic, elementele generale și-au păstrat originile egiptene. În acest sens au fost preluate și adaptate motive geometrice și  fitomorfe folosite în Egiptului Antic care în combinație cu liniile simpliste, aerodinamice, specifice curentului Art Deco creează un efect deosebit din punct de vedere estetic. Acest proces de stilizare sincretică tradus în limbajul Art Deco a dominat artele decorative până la sfârșitul anilor `30.

 Sculptură din bronz în stil Egyptian Revival, Franța, cca. 1920 –  în oferta Artantik Gallery.

Impresionantă brățară Egyptian Revival din argint decorată cu anturaje de opalina și agate verzi naturale, cca. 1900, Egipt –  portofoliu Artantik Gallery.

Un alt moment care a resuscitat interesul publicului pentru arta Egiptului Antic a fost filmul “Cleopatra” din 1963 în care au jucat Elizabeth Taylor și Richard Burton. Ecranizarea a avut parte de un imens succes cinematografic și a câștigat patru premii Oscar. Rezultatul a fost un al treilea val Egyptian Revival, ale cărui influențe s-au manifestat mai ales în artele decorative și bijuterii făcute la comandă. Cel mai probabil frumoasa Elizabeth Taylor a provocat invidia spectatoarelor atunci când a apărut purtând superbele podoabe în stil egiptean create de celebrul bijutier holywoodian Eugene Joseff. Astfel a declanșat o adervărată modă printre doamnele de bonton ale vremii, care au început să își comande bijuterii personalizate în maniera celor văzute în film.

Elizabeth Taylor în rolul Cleopatrei purtând creațiile lui Eugene Joseff, 1963. 

Garnitură de birou Egyptian Revival, Franța, cca. 1830 – portofoliu ArtAntik Gallery

[1] Este interesant de știut că Napolean a introdus prima tiparniță în Egipt.

[2] Descifrarea Pietrei Rosetta în 1822, stela egipteană care a permis descoperirea  unei metode de traducere a scrierii hieroglifice, a contribuit și mai mult la popularizarea elementelor egiptene.