Evreii marocani sunt o comunitate străveche, parte a populației Amazigh. Înainte de fondarea statului Israel ( 1948 ), în Maroc existau între 250.000 și 350.000 de evrei, formând cea mai mare comunitate evreiască din lumea musulmană. În prezent, această comunitate s-a restrâns la cca 2500 de persoane.
Muzeul Evreiesc Marocan, sau ” El Mellah Musem”, este situat în orașul Casablanca. Fondat în anul 1997, acesta este singurul muzeu din lumea arabă dedicat iudaismului. Muzeul a fost renovat în anul 2013 și redeschis în data de 20 decembrie 2016 sub auspiciile Regelui Mohammed al VI-lea al Marocului.
Frontispiciul Muzeului Evreiesc din Casablanca
În urmă cu jumătate de secol, evreii coexistau în pace cu vecinii lor musulmani. Astăzi, populația evreiască este redusă substanțial, însă moștenirea evreiască a Marocului nu a fost dată uitării. Situat într-o grădină luxuriantă a unei suburbii a orașului Casablanca (zona Mellah ), Muzeul Evreiesc Marocan explorează și etalează cultura iudeo-musulmană în toată splendoarea sa. Este unicul muzeu din lumea arabă care este dedicat culturii și istoriei evreiești în Africa de Nord, reprezentând una din puținele instituții care detaliază influența mutuală dintre aceste două religii într-un mod atât de entuziast și dedicat.
Fibule din argint în Muzeul Evreiesc din Casablanca
Deși primele mențiuni ale prezenței evreiești în Maroc datează din secolul II î.Hr., abia în secolele VII – VII d.Hr. poporul evreiesc a început a se stabili în mod activ în Africa de Nord. În acea perioadă, Marocul trecea printr-o perioadă de islamizare riguroasă, inițiată de conducătorul său din acea vreme, Isdris I, al cărui arbore genealogic se credea că îl include pe Profetul Muhammad. Mulți evrei s-au stabilit în orașul Fez și în apropierea acestuia, acolo unde fiul lui Isdris ( Isdris al II-lea ) le-a garantat o primire călduroasă și un trai pașnic, reglementat printr-o serie de legi tolerante și condiții economice favorabile.
Secole mai târziu, în anii 1490, un alt val de evrei a ajuns în orașele Marocului, proveniți de data aceasta din Spania și Portugalia, urmare a unui decret ce presupunea expatrierea acestora din ambele țări. Orașe precum Marrakech, Casablanca și Fez au avut o creștere substanțială a populației evreiești. Sute de mii de evrei au făcut din Maroc o țară de adopție, contribuind vizibil la economia, comerțul și cultura acesteia pentru următoarele cinci secole.
Spre sfârșitul anilor 1940, coexistența acestor religii a suferit schimbări, atunci când înființarea noului stat Israel a coincis cu apariția unor mișcări politice cu repercusiuni negative asupra comunității evreiești a Marocului. Discriminarea evreilor, sancțiunile economice și frica de persecuție, au reprezentat factori importanți în emigrarea masivă ulterioară, marea majoritate a populației evreiești marocane plecând în Israel.
În Essaouira, un oraș situat pe coasta vestică a Marocului, acolo unde evreii constituiau odată aproape jumătate din populația totală și unde comunitățile evreiești și musulmane trăiau în pace, cartierul evreiesc împrejmuit de ziduri (mellah) se află astăzi în ruină.
Acest conflict intercultural nu a avut loc doar în Maroc, ci și în Orientul Mijlociu.
Înainte de 1948, populația evreiască a Irakului numară peste 100.000 de locuitori. Având o istorie care datează din timpurile Babilonului, în jurul secolului VI î.Hr., evreii din Irak se considerau a fi arabi evrei, fuzionând astfel aceste două identități aparent paradoxale. În 1948, pe măsură ce guvernul irakian a impus sacțiuni asupra evreilor, interzicându-le să profeseze în oficiile publice sau să gestioneze activități bancare, tensiunea dintre musulmani și evrei a început să crească. În present, locuitorii de credință iudaică sunt aproape inexistenți, tensiunile dintre comunitățile evreiești ale Israelului și populația irakiană fiind evidente. Orașul Bagdad, care găzduia în trecut 50 de sinagogi, acum are doar una: numită în mod nostalgic ”Marea Sinagogă a Irakului”. Transformată într-un mic muzeu, aceasta este o melancolică amintire a coexistenței armonioase de altădată a celor două religii.
Majoritatea acestor ”oaze” de amintiri, s-au micșorat în proporții și număr, facând astfel din Muzeul Evreiesc Marocan din Casablanca o adevărată comoară culturală. Directorul muzeului, Zhor Rhihil, susține că muzee similare ar trebui contruite în lumea arabă, cu scopul conservării unei fascinante și fundamentale părți a istoriei: ”Din punctul de vedere al unui curator de muzeu, regret această moștenire pierdută”, spune el. ”Cred că orice component iudeo-marocan este mai întai marocan și apoi evreiesc. Astăzi, simțim că am pierdut ceva caracteristic marocan. Acest sentiment a fost cel care a determinat un număr de cetățeni marocani, indiferent de religia lor, să se unească.”
Citeste si articolul: Bijuteriile berbere – Fibula iudeo-berberă: Tazerzit
Autor : Redactare, traducere și adaptare: Neagu C. Andrei și Rodica Pușcașu pentru ArtAntik.ro și ArtAntik.info
surse documentare:
Cercetari personale – Neagu C. Andrei
Wikipedia.org
Theculturetrip.com
Blog.travel-exploration.com