Unii antropologi si arheologi cunosteau faptul ca, in antichitate, chinezii considerau cicadele ca fiind un simbol al renasterii si nemuririi, asa cum in antichitate egiptenii acordau aceasta simbolistica scarabeilor sacri.
Intr-un eseu scris in limba japoneaza, Lafcadio Hearn ( cunoscut si cu numele sau japonez Koizumi Yakumo n. 1850, d. 1904 ), referitor la cicade ( in japoneza: semi ) nota: „ Avand in vedere numeroasele plangeri ale poetilor legate de zgomotul facut de aceste insecte, cititorul poate fi surprins sa afle ca din tesuturile lor au fost facute, atat in Japonia cat si in China, remedii pentru durerile de urechi ”.
Omul de stiinta britanic Needham Joseph (n.1900 – d.1995 ) cunoscut si sub numele sau japonez Li Yuese , vorbind despre chimie si alchimie in China antica afirma ca mai multi alchimisti chinezi preocupati de obtinerea unor potiuni ale nemuririi, au studiat in acest scop cicadele, aspect consemnat in istoriografia oficiala a acelor vremuri.
In lucrarea Chin Schu ( istoria dinastiei Chin) se mentioneaza urmatoarele: Shan Tao-Khai, contemporan cu calugarul misionar si taumaturgistul Fou-Thu-Teng ( chiar asa se numea 🙂 ), a reusit o metamorfoza similara celei realizate de cicade, ingerand anumite pastile.
Lafcadio Hearn afirma ca in mitologia greaca metamorfoza unui fluture simbolizeaza inaltarea sufletului si ca simbolistica cicadei a furnizat budismului o multitudine de parabole utile explicarii doctrinei reincarnarii. Omul isi paraseste trupul precum cicada se leapada de pielea sa, dar fiecare reincarnare obstructioneaza memoria reincarnarii anterioare, astfel incat ne reamintim de existenta precedenta la fel de putin cum cicada isi aminteste de carapacea din care a eclozat. Eliberarea de trup devine in poezia budista un simbol al inceputului maretiei omului.
Hearn, scria acestea despre budismul pe care il cunoscuse in Japonia inainte de 1900, dar este probabil ca simbolul cidadei sa fi precedat budismul cu cca 500-1000 de ani , avand in vedere ca in China reprezentari ale acestor insecte au fost utilizate ca motive ornamentale pe vase de bronz si pe spatule sculptate in os, piese utilizate in ritualurile din dinastia Shang, datand din anii 1500-1030 i.Hr., iar Buddha s-a nascut cu 500 de ani inainte de Hristos.
In lucrarea „Introduction to Chinese Art” ( 1935 ) Arnold Silcock raporta faptul ca reprezentari ale cicadelor au fost gasite in sculpturi realizate in corn de cerb, dintr-o specie disparuta, gasite in escavarile de la An-Yang care dateaza din 1766 Î.Hr.
Majoritatea cercetatorilor au convenit asupra faptului ca, cicada a fost folosita in cultura chiezeasca drept simbol al renasterii, al fertilitatii si abundentei, dar si ca principiu datator de viata.
Gravurile si sculpturile redand cicade au fost realizate atat in maniera realistica cat si in maniera foarte stilizata, in unele cazuri cicada fiind asociata cu alte insecte. Hugo Münsterberg (psiholog germano-american ( n.1803 , d.1916 ), afirma ca in mai multe situatii au fost descoperite reprezentari de tigri scuipand cicade dar si reprezentari ale demonului T’ao Tieh ilustrat ca avand o cicada pe limba. Tot acesta afirma despre capetele serpilor de pe vasele de bronz ca ar fi asemanatoare cu cele ale cicadelor, serpii fiind sculptati mai degraba ca o cicada decat ca un sarpe.
Regasim cicadele si sub forma unor decoratiuni pe corpul vaselor de ceramica alba ale dinastiei Shang. Antropologul german Berthold Laufern ( n .1874, d. 1934 ), reproduce din manuscrisele antice chinezesti reprezentari ale unor cicade sculptate pe topoare ceremoniale, cupe si catarame, toate realizate din jad. Aceste simboluri sacre au fost folosite inca din dinastia Han sau mai devreme in cadrul ceremoniilor funerare sub forma unor amulete-pandant sau amulete de pus pe limba. Jadurile funerare sculptate sub forma unor cicade sunt ilustrate de mai multi autori, acestea amulete fiind plasate pe gura sau limba decedatilor aparent pentru a induce reinvierea.
Unele amulete de acest fel erau plate si stilizate, altele in marime naturala, iar culoarea maro era cea mai des utilizata pentru jadul funerar.
In antichitate Chinezii considerau cicadele si procesul lor de transformare din nimfe in adulti cu aripi ca fiind o forma de manifestare a vietii si a mortii.
Needham punand in discutie descoperirile unor artefacte din China antica si similitudinile dintre acestea si culturile Olmec-Maya-Azteca, releva faptul ca pe ambele maluri ale Pacificului margele si cicade de jad erau asezate pe limbile mortilor. Tot el afirma faptul ca popoarele amerindine puneau langa margelele de jad si sculpturi sub forma unor cicade pentru a simboliza reinvierea.
Miguel Covarrubia (n.1904, d.1957) artist mexican, etnolog si istoric de arta, ne furnizeaza aceleasi informatii esentiale . Triburile amerindiene Oraibi din Arizona considerau de asemenea faptul ca ciclul de viata al cicadelor simbolizeaza reinvierea.
Profesorul emerit Wolfram Eberhard (n.1909, d. 1989) – catedra de sociologie a Universitatii Berkeley, California, indica faptul ca exista o literatura de specialitate dedicata accesoriilor netsuke si remarca faptul ca cea veche si populara stilizare era cea de cicada, fiind mentionate si in vechi texte ritualice.
Pentru ca vechile robe kosode si kimonourile chinezesti si japoneze nu erau prevazute cu buzunare, obiectele personale indispensabile erau pastrate in saculeti , cosuri sau cutii artizanale (inro) atasate prin corzi de braurile ” obi ” . Aceste cordeline erau fixate in brau printr-o sculptura miniaturala stilizata sub forma unui buton ( nasture) numit netsuke.
In Japonia , cicadele sunt un vechi simbol al sosirii verii, aspect mentionat atat in folclor cat si in opere literare. In arta japoneza, cicadele sunt foarte des regasite in reprezentari grafice si sculpturi netsuke si okimono. Aceste insecte sunt foarte populare si in zilele noastre, tinerii vanand cicade pentru divertisment sau pentru a le colectiona.
Numerosi istorici si cercetatori afirma ca cicadele erau purtate de chinezi drept bijuterii, acestea fiind inca sculpate in jad si considerate insecte fascinante. Cicadele atrag atentia atat prin dimensiunea lor cat si prin zgomotele impresionante pe care le produc si nu este de mirare faptul ca in antichitate chinezii le acordau o pozitie importanta in folclorul si arta lor, fiind considerate magice.
Aceast reper simbolic cu aport decorativ a influentat si arta central-europeana, cu precadere in perioada Art Nouveau.
traducere si adaptare : Andra Patanghel
continut editorial original: Neagu C. Andrei
editare grafica: Neagu Anca Adina
pentru ArAntik.ro © 2016 #artantik
surse documentare :
website: insects.org
Lafcadio Hearn (n.1850 – d.1904)- lucrarea „Japanese Fairy Tales ”(1898 )
Needham Joseph (n.1900 – d.1995)- lucrarile „Chinese Science” (1945 ) Pilot Press si „Chinese Science: Explorations of an Ancient Tradition ”(1973)
Arnold Silcock – lucrarea „ Introduction to Chinese Art „ ( 1935 )
Miguel Covarrubia (n.1904, d.1957)- lucrarea „Indian Art of Mexico and Central America”, (1957 )
Wolfram Eberhard (n.1909, d. 1989)- lucrarea „Dictionary of Chinese Symbols: Hidden Symbols in Chinese Life and Thought”
Berthold Laufern (n .1874, d. 1934)- lucrarea „ Chinese grave-sculptures of the Han Period ”(1911)
Hugo Münsterberg (n.1803 , d.1916)- lucrarea „The Eternal Life ”(1905)